amintiri citite

Înapoi la început

florian-klauer-489-unsplash Photo by Florian Klauer on Unsplash

Am citit un articol aseară despre sentimentul de a te simți împotmolit și fără inspirație. Una dintre sugestiile pentru recuperare era să te gândești care a fost motivul pentru care ai început activitatea sau job-ul în care te simți împotmolit/a. Cei dintre voi care îmi citiți blogul în mod regulat poate ați observat numărul mic de postări din ultima vreme. Periodic mă confrunt cu un blocaj în care mi se pare că fac prea puțin și articolele pe care le postez nu sunt suficient de bune, de smart, de cum-vrei-tu-să-i-zici și nu știu spre ce să mă orientez ca subiecte pentru articole. Prin urmare, sigur nu e prima introducere de genul acesta la un articol.

În astfel de perioade tind să mă cufund în citit și să nu forțez scrisul pentru că mă simt ca și cum am instalația minții înfundată. Efectiv nu curge…

Vezi articolul original 398 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Patru soții! Povestea unui rege.

Vorbe pentru suflet...

A fost o dată un rege care avea patru soții. Într-o zi s-a îmbolnăvit și era pe patul de moarte. Temându-se că va fi singur în viața de apoi și-a chemat pe cea de-a 4-a soție pe care o iubea cel mai mult și căreia îi cumpărase diamante, aur și haine elegante și a întrebat-o:

– Ai muri împreună cu mine și ai merge cu mine în viața de apoi? 

A 4-a soție a spus:

Îmi pare rău, nu pot să fac asta. Și a plecat.

Își iubea și pe cea de-a 3-a soție, era mândru de ea și o prezenta regatelor vecine. A chemat-o și a întrebat-o:

Mă vei însoți în viața de apoi?

A 3-a soție i-a răspuns:

Îmi iubesc viața prea mult,  îmi pare rău, nu pot să fac asta. Când vei muri mă voi recăsători.

A 2-a soție a fost mereu alături de…

Vezi articolul original 360 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Casa cu chilii (60)

albastru de... mai departe (2)

8

Autoportret cu vioară –

Peste drum de izvorul Sf. Spiridon, acolo unde încep izvoarele cu ape minerale,  un scripcar bătrân și orb își avea locul său, binecunoscut de toți pe atunci, pe o băncuță de lemn sau de piatră, în calea tuturor, neîncurcând totuși pe nimeni, așteptând sau poate nu, un bănuț de la trecători.

Nu era slănicean, venea de undeva, dintr-un sat de la vale… Îl văd dintr-odată în fața ochilor, îmbrăcat într-o haină militară, dintr-un material gros și aspru, o manta kaki. O pălărie din același material. Sau un chipiu de caporal. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, poate că inventez doar. Poate era doar un costum vechi și ponosit.

Evident, nu-mi voi mai aminti niciodată cu exactitate chipul lui, dar îi țin minte ochii. Aproape închiși, neputincioși în aparență, scrutând cu mare concentrare sunetul viorii sale…

Tata vorbea cu respect și duioșie despre scripcarul acela…

Vezi articolul original 24 de cuvinte mai mult