amintiri citite

REM

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Pe cât de rele îi erau zilele, pe atât de dragi îi erau nopțile. Îi plăceau și zilele, cum erau ele încărcate de suferință, de speranță ce se arăta deșartă, de neputințe fără limite. Oare de când o iubea? De o lună sau de două? Nu mai știa clar, timpul se contracta dureros sau se dilata euforic. Știa sigur că a iubit-o din prima clipă, când a zărit-o în grupul ei. Și a trecut timp de atunci și nici măcar nu a reușit să îi atragă privirea; poate de vreo două ori ea a alunecat cu privirea pe deasupra lui. A vrut să o salute dar nu a îndrăznit. Și se gândește tot timpul la ea. Se gândește cu dragoste care îi strânge stomacul și cu ura neputinței și deznadejdei. I se tulbură lumea când o zărește, preț de o secundă, cu prietenii ei, trecând indiferentă și atât de frumoasă…

Vezi articolul original 193 de cuvinte mai mult