amintiri citite

Aprilie – Inventar

albastru de... mai departe (2)

IMG_20180429_172932IMG_20180429_172947

Luna în care a înflorit cerul!…
Fenomenul, de o frumusețe de nedescris, care, de altfel, s-a observat și pe pământ, continuă…

Vezi articolul original

amintiri citite

azi… salcâmii

albastru de... mai departe (2)

IMG_20180429_104612IMG_20180429_104625IMG_20180429_104630

„Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.

Și l-au scos de dimineață,
Alb și încărcat de rouă,
Cu miresme tari de ceruri,
Smulse dintr-o taina nouă.

Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată.

Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele,
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele.

S-a-mbătat pădurea verde,
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață,
Ca pe-o inima în palmă.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei sa fiu cuminte? – Tudor Gheorghe

Vezi articolul original

amintiri citite

1 Mai muncitoresc

Mihail stories

Don’ Profesore a trecut pe la fiecare, și-a băgat cu nerușinare nasul prin frigidere de unde a luat ce i s-a părut suficient necesar pentru un picnic, și ne-a convocat la o agapă:

– Eu am adus mâncarea, voi aduceți băutura…

Cum nimic nu se mai avea a spune am adunat, mână de la mână, cu bucurie, și am încropit de- o juma’ de pălincă și trei bidoane de bere.

– Vom ieși în natură, naturali adică cum ne-o creat natura !

– Doar nu vrei s-o facem pe nudiștii, speriem babele de pe băncuțe, protestez.

– Am fost greșit înțeles. Nu ne deplasăm în curu’ gol ci, tehnologic, goi.

– Oops! Nu mă abțin.

– Adică, inginere, hmmm, fără telefoane, camere foto, mp3-uri și alte alea, clar?

Naturali în natură !!!

– Da’ ăla ce-i? Arăt incriminator o galenă de-o seamă cu Marconi care se ițea dintr-o sacoșă.

–…

Vezi articolul original 959 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Rugă nemărginirii

poezieproza

Rugă nemărginirii
Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2018

Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire
Și o sfarămă în pulbere de vis
O suflă peste lume cu uimire
Și ninge alb, din flori, un paradis!

De-s speriată, în margine de timp,
Și plâng în pumni cu mugurii adormiți
Dă-mi primăvara, întâiul anotimp,
Al celor ce renasc și sunt iubiți!

Din bucuria soarelui să-mi scuturi
Un rod, în fiecare înflorire
Și pași ușori, precum un zbor de fluturi,
Să-mi dai prin viață, tu, nemărginire!

Iar când o veni timpul bunului rămas
Să mă transformi în verde fir de vânt
Din iarna rece să mă scoți la pas
În primăvara blândă din cuvânt!

Vezi articolul original

amintiri citite

Mușcă-mă

poezieproza

Mușcă-mă

Mușcă-mă, cu zâmbete senine
Să mă molipseşti cu dragoste de viață
Ca să râdă visele în mine
De cu seară până-n dimineață!

Mușcă-mă cu ochii tăi de foc
Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine,
Prinde-mă c-o glumă de mijloc
Într-un dans nebun printre suspine.

Să palpite dimineața-n mine
Languroasă zorii să-i privesc,
Să te-nvălui cu mișcări feline
Prizonier în suflet să te-opresc.

Mușcă-mă cu disperarea sorții,
Fă din trupul meu o jertfă vie,
Ca în nepăsarea rece-a morții
Să-ți fiu scut de dor pentru vecie.

de Gabriela Mimi Boroianu..
04.09.2015

Vezi articolul original