Luna în care a înflorit cerul!…
Fenomenul, de o frumusețe de nedescris, care, de altfel, s-a observat și pe pământ, continuă…
Lună: aprilie 2018
azi… salcâmii
„Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.
Și l-au scos de dimineață,
Alb și încărcat de rouă,
Cu miresme tari de ceruri,
Smulse dintr-o taina nouă.
Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată.
Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele,
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele.
S-a-mbătat pădurea verde,
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață,
Ca pe-o inima în palmă.
Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei sa fiu cuminte? – Tudor Gheorghe
1 Mai muncitoresc
Don’ Profesore a trecut pe la fiecare, și-a băgat cu nerușinare nasul prin frigidere de unde a luat ce i s-a părut suficient necesar pentru un picnic, și ne-a convocat la o agapă:
– Eu am adus mâncarea, voi aduceți băutura…
Cum nimic nu se mai avea a spune am adunat, mână de la mână, cu bucurie, și am încropit de- o juma’ de pălincă și trei bidoane de bere.
– Vom ieși în natură, naturali adică cum ne-o creat natura !
– Doar nu vrei s-o facem pe nudiștii, speriem babele de pe băncuțe, protestez.
– Am fost greșit înțeles. Nu ne deplasăm în curu’ gol ci, tehnologic, goi.
– Oops! Nu mă abțin.
– Adică, inginere, hmmm, fără telefoane, camere foto, mp3-uri și alte alea, clar?
Naturali în natură !!!
– Da’ ăla ce-i? Arăt incriminator o galenă de-o seamă cu Marconi care se ițea dintr-o sacoșă.
–…
Vezi articolul original 959 de cuvinte mai mult
Rugă nemărginirii
Rugă nemărginirii
Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2018
Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire
Și o sfarămă în pulbere de vis
O suflă peste lume cu uimire
Și ninge alb, din flori, un paradis!
De-s speriată, în margine de timp,
Și plâng în pumni cu mugurii adormiți
Dă-mi primăvara, întâiul anotimp,
Al celor ce renasc și sunt iubiți!
Din bucuria soarelui să-mi scuturi
Un rod, în fiecare înflorire
Și pași ușori, precum un zbor de fluturi,
Să-mi dai prin viață, tu, nemărginire!
Iar când o veni timpul bunului rămas
Să mă transformi în verde fir de vânt
Din iarna rece să mă scoți la pas
În primăvara blândă din cuvânt!
Mușcă-mă
Mușcă-mă
Mușcă-mă, cu zâmbete senine
Să mă molipseşti cu dragoste de viață
Ca să râdă visele în mine
De cu seară până-n dimineață!
Mușcă-mă cu ochii tăi de foc
Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine,
Prinde-mă c-o glumă de mijloc
Într-un dans nebun printre suspine.
Să palpite dimineața-n mine
Languroasă zorii să-i privesc,
Să te-nvălui cu mișcări feline
Prizonier în suflet să te-opresc.
Mușcă-mă cu disperarea sorții,
Fă din trupul meu o jertfă vie,
Ca în nepăsarea rece-a morții
Să-ți fiu scut de dor pentru vecie.
de Gabriela Mimi Boroianu..
04.09.2015
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.