Mi se rupe inima când îl văd, strângându-se în sine la orice adiere neprielnică. Ca o mimoză deghizată în flăcău. E obosit de tumultul întrebărilor fără răspuns, care vin fără ca el să le cheme, chinuindu-i veghe și somn. Se întreabă care e rostul lui în lumea largă și efemeră și îi e frică de scurtimea vieții, deși are vârsta nemuririi și a imposibilului bătrâneții. Anonimatul îi pare un stigmat și își dorește cu orice preț celebritate: un premiu Nobel, Hollywood, să dea numele unui domeniu nou. Nu am curaj să îi spun că anonimatul poate fi confortabil și că celebritatea are un preț. Nu am curaj să îi spun că își consumă energiile în teorii fără finalitate practică. Nu am curaj să îi spun că își dorește imposibilul: își dorește să fie altcineva. Nu am curaj nici să îi spun că se va istovi înainte de vreme, încercând să…
Vezi articolul original 142 de cuvinte mai mult
Cronopedia 