„Desculță! „

thenameofloveislove

„Merg desculta pe asfalt

In oras se aude ploaia” Asfalt rece,picioare goale,suflet și mai gol decât îmi pot imagina vreodată. În orașul pustiu ,singurii oameni fug de ploaia care se anunță. Pic,pic ,pic. Toți spun ca iubesc ploaia,dar atunci de ce toți fug de ea? Le e frica ? Ploaia spală și cele mai ascunse păcate și dureri.”Incet ma scald
In umbra noptii care vine” Nu am spus niciodată ca îmi place noaptea. Dar iată-mă, într-o umbră caldă și plăcută a nopții, mă pierd de parcă nu eram doar un om simplu în lumea asta plina de oameni complicati.

„Doi ochi blonzi, colorati de lumina

Si un zambet cald pe o fata asa senina” În orașul fără viață am în față o vitrina neștearsă de bucuri ,de speranță, de mii de zâmbete. Înainte vedeam niște ochii plini de energie și speranța,colorati de culorile fericiri. Și doamne,doamne…

Vezi articolul original 816 cuvinte mai mult

Prima călătorie virtuală 3D printr-un oraș din România

CER SI PAMANT ROMANESC

    

Aplicaţia Iaşi VR

Vă invităm la prima călătorie virtuală 3D printr-un oraș din România! Iaşul este al cincilea oraş din lume care a dezvoltat o aplicație ce oferă posibilitatea unei călătorii virtuale 3D, după Tokio, Paris, Londra și New York.

Aplicația a fost produsă în parteneriat public-privat, de un consorțiu format din Fundația Iași – Capitală Culturală Europeană (FICCE) și companiile ieșene Idei 3D (producție ochelari Google Cardboard) și Sprocket Inc. (dezvoltare software de gaming).

Acest proiect reprezintă un instrument inovativ de promovare a patrimoniului cultural și architectural al Iașului.

În același timp reprezintă un suport educațional modern și interactiv, ce va fi folosit în școli și licee pentru predarea unor subiecte de literatură, istorie și geografie.

Cu ajutorul aplicației “Iaşi VR” puteți vizita virtual 3D cele mai reprezentative locuri din Iaşi: Parcul Copou, Biblioteca Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi, Muzeul Unirii, Râpa Galbenă, Mănăstirea Trei Ierarhi, Universitatea “Alexandru…

Vezi articolul original 64 de cuvinte mai mult

De-a dragostea

Invisible

Dragostea asta de oameni este reala daca vine din interiorul nostru si se revarsa spre altii, nu daca vine doar de la altii spre noi. In al doilea caz e ca si cum ai fi mentinut in viata artificial, fara sa traiesti cu adevarat. E o dragoste conditionata si falsa atunci cand depinde doar de ceilalti, iar daca e deconectata, suntem morti.

Nu, nu inseamna sa-i iubesti pe altii mai mult decat pe tine, dar daca iubesti oamenii potriviti, nu te vor lasa ei sa uiti de tine.

E usor sa ii iubesti pe cei care te iubsec si poate nici macar atunci nu o faci calumea. Dar e o adevarata provocare sa-i iubesti pe cei care nu-ti (prea) arata dragoste.

Suntem diferiti si simtim dragostea diferit. Pentru ca avem nevoi diferite. Poate unul simte nevoia sa fie iubit-lipit mereu de celalalt, altul sa fie iubit oferindui-se libertate si incredere…

Vezi articolul original 280 de cuvinte mai mult

Cronica unei vieți

poezieproza

Cronica unei vieți
de Gabriela Mimi Boroianu
15.03.2018

Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Și-n fiece cuvânt își înflorea
Poveștile pierdute în trecut.

Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Și-ți ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.

Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, și-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Și-ți aruncai trăirea la gunoi…

Te înveleai în umbre, și-n cuvinte,
O altă față veșnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.

Dar timpul nu prea are-ngăduință
Nici ție nu ți-a dat vreo păsuire…
Rămas-ai, din ce-ai fost mai ieri ființă,
Un chip ce se topește-n în amintire…

Vezi articolul original

Cafenea

Ratacit printre litere

Cafenea

Imi placea sa colind pe stradutele intortochiate din acest cartier vechi al orasului.
Soarele imi mangaia umerii si o briza superba de primvara imi rascolea plamanii.
Pomii infloriti proaspat, casele prafuite de timp, dar foarte ingrijite, totul conturau un tablou mirific, o imagine desprinsa parca dintr-o carte veche din anii copilariei mele.
Privind-o din departare, casa spre care paseam grabit, iesea in evidenta prin peretii plini de flori colorate, o arhitectura apartinand altor vremuri, cu geamuri inca din lemn si sticla, o cladire ce parea desprinsa dintr-un basm.
Doi tineri, ce pareau extrem de indragostiti, isi atingeau usor mainile intr-un ritual seducator si romantic, privindu-se in ochi in timp ce-si sorbeau linistiti cafeaua.
Era o masuta mai retrasa, undeva intr-un colt al micii terase, inconjurati de tufele de trandafiri albastrii pe care Ana se straduise atat de mult sa-i ingrijeasca, transformand acel colt, intr-unul cu totul si cu totul…

Vezi articolul original 737 de cuvinte mai mult