amintiri citite

Un exemplu de voință

Copiii au voință

În drum spre grădiniță, un tătic și doi copii mergeau agale… fetița în față, având în mână o jucărie de plus (două coarne de ren alb) , tăticul la mijloc, în urma lor un băiețel de vro doi ani cu capul descoperit, ținând și el în mână o jucărie (un elicopter de culoare roșie) . Din când în când tăticul se uita înapoi și-l ruga pe băiețel să meargă mai repede, fără rezultat. Repetându-se rugămintea, băiețelul, la un moment dat, se deplasează în fugă pe lână ei și trece în față ( arătând, parcă… că poate) repetând cu un zâmbet șăgalnic pe față, în joacă:

Mai repede! Eu pot, voi nu!

Fără să-i mai accepte mâna tăticului, la trecerea de pietoni, voinicul nostru s-a pierdut printre blocuri spre grădiniță, zâmbind.

Un exemplu de voință pură și naturală pe care-l putem întâlni, întâmplător, într-o dimineață în care putem fi descurajați, triști și indeciși. Un zâmbet de copil, îți poate schimba starea, te poate încuraja, fără să scoată un cuvânt.

2 gânduri despre „Un exemplu de voință

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.