amintiri citite

Încă, sunt o primăvară

Încă, sunt o primăvară

Când toate drumurile se vor sfârși,
voi deveni drum, prin care gândurile
se vor plimba agale, precum caii
pe pajiști întinse pline cu flori de câmp,
probabil se vor furișa unele de altele
de la răsărit la apus și invers…

De la geamul sufletului voi privi la ele
și voi zâmbi, mă voi amuza de forfota lor,
știu, mereu au fost gălăgioase, m-aș mira
să le văd mai liniștite, mai ponderate,
senină le voi dojeni și le voi îndemna,
în șoaptă: Nimic nu va mai fi din ce a fost!

Când toate podurile se vor prăbuși,
voi deveni un pod peste care vor trece,
rând pe rând, toate visele, realizate sau nu,
vor vocifera și ele prin gândurile mele,
chiar dacă sub pod sunt râuri de alte vise
ce vor încerca să prelungească timpul.

Senină le voi spune: Visuri dragi,
nu vă mai certați, toate-mi sunteți dragi,
chiar dacă multe dintre voi nu v-ați realizat,
vă voi trnsforma în stele, veți putea alege
alte suflete ce vă vor realiza, vă vor iubi,
nu ca mine, ci așa cum meritați!…

Când iernile, reci și dure, la geam
îmi vor fredona, le voi răspunde-n șoaptă:

Încă, sunt o primăvară, chiar dacă drumurile
s-au sfârșit și podurile s-au prăbușit,
voi colinda cu gândul printre cuvintele toate,
le voi transforma-n poeme, în care iubirea
nu are nevoie de drumuri și poduri
și nu voi renunța să mă despart de ea!

Femeia primăvară

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.