„Jocurile destinului” de Douglas Kennedy

COQUETTE

DESCRIEREA: Fii alături de Sara și familia ei în Manhattan la o petrecere în ajunul Zilei Recunoștinței. Este 1945 și războiul s-a terminat, deci cheful de viață și de distracție e mai mare ca oricând! Dar un musafir nepoftit tulbură seara și inima Sarei. Șansa de a se întâlni și alegerile pe care cei doi le fac din acel moment vor avea consecințe profunde asupra lor și asupra celor dragi. Drumul fericirii îi cheamă, dar Sara merge pe el cu lacrimi în ochi. 

RECENZIA: Jocurile destinului este a doua carte pe care am citit-o, scrisă de Douglas Kennedy. Prima s-a întâmplat să o lecturez acum vreo patru ani (este vorba despre nu pleca…), și țin minte că recenzia ei a fost una dintre primele pe care le-am scris pe blog. Știu că imediat după ce am terminat-o de citit, mi-am dorit să mai am și alte cărți…

Vezi articolul original 1.763 de cuvinte mai mult

Gândul de luni

vorbebune

Roagă-te pentru tine cât încă mai poți,
Nu o lăsa pentru ziua de mâine.
Atât ți-a rămas, prin speranță să-noți,
Mâncând doar lacrimi și o coajă de pâine.
Cu durerea-n suflet lași țara cu hoți,
Căutând alinarea într-o viață de câine.

12/02/2018©gvenette

Vezi articolul original

Colțișor de iubire

vorbebune

Aș vrea o bucățică din inima ta, să fie
doar a mea, să locuiesc în ea, ori
mai bine îți dăruiesc inima mea
să-ți bată în piept în ritmul…
iubirii.

14/02/2018©gvenete

Vezi articolul original

Discutam…

Du-mă Viață În Lumea Mea…

🦁Jurnal Personal💞✍

Brumă, ger, și ceață-afară
Astăzi vin cu drag la voi
Să vă spun ce dor îmi este
De-al meu sat și a mea țară.
Mult mă lupt cu nerăbdare
Să mă-ntorc la casa mea
Să mă simt în rândul lumii
Și să dorm pe perna mea.
Să-mi văd rudele, vecinii
S-aud câinii iar lătrând
Că mi-e dor și de dușmani
Și de pietrele din drum.

Vezi articolul original