eu sînt îngerul din trepte, mi-a spus ea,
în timp ce coboram,
dă-mi mîna
mai demult pocneau din bici cînd suiau după deal,
frate cal și frate bou
și tu soră oaie dădeai lapte mult și miei la stînă
și mîțele cătau în pod și în hambar
dar puii îi luau de chică stăpînii,
e bine Doamne, am iertat toate acestea
iar șarpele de casă apărea rar,
toamna cînd alegeam fusoiul și femeia îl lovea cu sapa
e bine că încă iert și asta Doamne
și căprioara soră cădea în genunchi,
e bună rînduiala,
spuneam eu în timp ce coboram, iertînd-o
și pe ea