amintiri citite

Între lentile paralele (I)

Mihail stories

  Faleza este la fel de dreaptă și inaccesibilă ca acum 14 ani. Și coarda de alpinism e acolo. Aparent, nimeni nu a mai trecut pe aici.

Smucesc puternic, vibrează încurajator. Fibră sintetică de cea mai bună calitate. Montez scripetele electric, îmi așez mai bine rucsacul în spate, și dau să pornesc…

− Chiar trebuie să te duci?

Vocea lui Paul mă face să tresar. Mă întorc. E în spatele meu, iar pe fața încă copilăroasă se citește îngrijorarea.

− M-ai urmărit… îl dojenesc.

− Nici nu a fost greu. De trei zile te tot frăsui. Chiar crezi că mai trăiește cineva acolo sus? Și dacă da, cred că s-au sălbăticit de tot. Poate fi periculos. Foarte periculos. Ar trebui să vin cu tine…

− Mi-am luat arbaleta. Trebuie, Paul. Trebuie! Trebuie pentru liniștea mea sufletească. Încă mai cred că am fugit ca un laș. Încă mai cred că se putea…

Vezi articolul original 835 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.