amintiri citite

A doua scrisoare către mine

albastru de... mai departe (2)

albastru de .. sustinere (1)

Prea multa conștientizarea a sentimentului de iubire – paradoxal – îl distruge, înghețându-l. Pasărea aceasta, care este iubirea, nu poate fi oprită din zbor. Agață-te de ea, cu mâinile goale! Am văzut mulți oameni urcând la cer și îmbrățișând-o. Am văzut norii de gheață topindu-se, când treceau așa, îmbrățișați. Inundații invizibile măturau mizeria lumii și nimeni nu știa de ce răsăritul se grăbea, iar apusul întârzia. Fiindcă ziua aceea era a iubirii.  Am desenat ieri o îmbrățișare, așa cum se îmbrățișează pasărea iubirii.  Am scris despre adierea vântului, care stingându-se, lasă în urmă aerul nemișcat. Întotdeauna vântul mi s-a părut un nimeni camuflat. Știi că sunt cuvinte care pot fi furate, camuflate în alte cuvinte, ca și vântul.

Dacă mai treci pe-aici, nu-mi mai fura cuvintele. Îmbrățișează-le doar…

Pix, coală A4

Vezi articolul original

amintiri citite

azi… Dan Puric, 60 de ani

albastru de... mai departe (2)

La mulți ani! –

dan-puric-copy

„Sufletul românesc nu se declină între degenerarea evadatului din ghetoul comunist care fură acum în Occident și omul politic de azi care a distrus România mai mult decât oricare dușman, ci între cel care și-a dat viața pentru acest pământ și tăcerea românului de azi care are memoria acestui lucru și nu cedează.”

Dan Puric – „Suflet românesc” – București, 2013

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

amintiri citite

Ganduri care m-au pus pe ganduri :)

Invisible

Ma uitam la toti oamenii din jur, la ceea ce fac, la atitudinea lor, la impactul pe care il au, la bucuria de pe fetele lor desi fiecare are luptele lui, dramele lui, poverile lui. Pentru cateva momente le-au lasat deoparte, au ales sa se bucure, sa  fie prezenti unii langa altii, sa traiasca momentul si prezentul.

Bucuriile le impartasim cu toti, durerile doar cu oamenii speciali.

Vad oameni frumosi in jurul meu, cunoscuti sau nu. Frumosi, nu perfecti. Ii privesc si vad in fiecare ceva frumos si bun, chiar daca le cunosc sau nu si partile putin mai intunecate. Sunt cunstienta ca fiecare dintre noi le avem. Fiecare. Asta n-ar trebui sa anuleze frumusetea, desi sunt oameni setati sa vada doar raul peste tot si in fiecare. Este propria alegere de care nu ceilalti sunt de vina. Asa ne vede si Dumnezeu pana la urma: frumosi, nu perfecti. Si…

Vezi articolul original 392 de cuvinte mai mult