amintiri citite

Moara cu vorbe (2)

muzele albe

O altă particularitate fonetică interesantă în satul bunicilor și în împrejurimi, (nu doar în familia mea) în afara transformărilor suferite de sunetele F inițial în H sau V inițial în H gutural și de transformarea lui pi și pe în chi și che, sau a lui bi în ghi, ca în verbul a îmbia care devenea înghia, sau bine care devenea ghine, sunetul mi la începutul cuvintelor era îndulcit și transformat în nghi, cu n prelungit, lung și rostit ușor, neaccentuat, pe care îl voi nota cu N spaniol ñ, deci ñghi, foarte moale.
Așadar vom avea în loc de minune, mică, mieluță – ñghinune, ñghică, ñghieluță, ñghire, ñghireasă etc. Dar : ghiersul privighetorii, cu ghi obișnuit. Nu știu ce alte limbi mai folosesc acest sistem fonetic.
În ”dulcele” grai al bunicilor se spunea deci:

Copchila luʼ Ňghiclăuș e ñghicuță. Daʼ mere sîngură pe chicioare. O fo’ cu…

Vezi articolul original 64 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Gândul zilei

albastru de... mai departe (2)

26220227_1489741697813943_7359245407369290562_n

„Omul nu este numai suflet, nu este numai trup. Acestea nu sunt două părți ce pot fi separate. Ele sunt o unitate; când omul este conceput în trupul mamei, „sinea” lui are deja în ea însăși rădăcinile trupului. Ea dezvoltă aceste rădăcini organizând materia acestui trup. Când trupul se destramă, rămân în suflet numai aceste rădăcini virtuale ale trupului, care se dezvoltă în trup, dar și tot ceea ce trupul a înfăptuit, simțit, lucrat. Aceste virtualități care se actualizează în formarea trupului rămân intacte în sine. Ele pot, la înviere, să formeze din nou un trup care este întocmai după chipul trupului pe care l-a avut, dar dintr-o materie înnoită. La sfârșitul lumii, materia va fi înnoită. Așadar, cred că acest „sine” rămâne pentru că este spiritual. Noi nu murim cu totul. Doar învelișul trupesc al omului se destramă.” – Pr. Dumitru Stăniloae – „Mică dogmatică vorbită” – citat din…

Vezi articolul original 11 cuvinte mai mult

amintiri citite

Moșii de iarnă

albastru de... mai departe (2)

Veșnică pomenire! –

CAM08905

„Biserica îi numește pe cei trecuți în viata de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiica de numai 12 ani murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).”

Întreg articolul la:

https://www.crestinortodox.ro/parastas/pomenirea-mortilor-mosii-iarna-99077.html

….

Fotografie de la Biserica „Sf. Gheorghe”

Vezi articolul original