amintiri citite

Elefantul roz din casa scării

Priza de hârtie

Uneori am impresia, trista impresie, că nimănui nu-i plac țiganii. Uman vorbind, nimic nu poate exprima această aversiune cronică față de ei. Au și ei două mâini, două picioare, inima la bate cu aceeași intensitate în cutia toracică ca și celorlalți, dar nu, nimănui nu-i plac țiganii. Ba mai mult decât atât, parcă lor le pasă mai mult de perpetuarea speciei, pentru că au frumosul obicei de a produce mai mulți urmași decât celelalți. Mă rog, de ce țiganii? De ce nu belgienii? Așadar, mergeam acum vreo două luni jumate în urmă cu impresia asta adânc înfiptă în principiile mele pe stradă, în sectorul 1 al capitalei României când am fost abordat pe stradă de două țigănci. Două ”baragladine”, cum avea obiceiul un fost amic grec de a-i numi. Voiau să-mi ghicească în palmă. Numai că eu îmi ghicesc singur în palma stângă cam din prin adolescență, de când citeam…

Vezi articolul original 1.570 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.