amintiri citite

conflict

Cuvinte vii

uite,
îți dau ție inima mea…
oricum,
de mult am impresia
că vrea să se scape de mine.

inima asta a mea… nu mă vrea.
te vrea numai pe tine
și de când nu pot să te am,
încontinuu îmi spune că are nevoie de cineva
pentru care să bată.

eu n-o pot iubi…
pentru că nici ea nu mă iubește.
cum s-o pot iubi,
când ultima dată s-a îndrăgostit de o alta,
de o inimă ce nu o iubește?
(…)
de a ta…

8287595555db2117eb99464189960fbe

Vezi articolul original

amintiri citite

cu o treaptă mai sus de cer

Cuvinte vii

eram cu o treaptă mai sus de cer.
priveam cum Cronos roade tot acolo jos
și auzeam ambrozia curgând pentru mine.
când
un gând frapant îmi amintește că mi-am îngropat inima
tocmai în lumea sordidă din care abia scăpasem.

o clipă am regretat că nu o am cu mine,
că am abandonat-o în pământurile reci,
deși
nu am iubit-o niciodată
așa cum un om ar fi trebuit să-și iubească inima.
dar acum, eu nu mai eram un om.
mă găseam dezbrăcată de haine și de trup,
doar o falie albă prin care puteam să văd
și prin care și degete de Midas să se fi plimbat,
că n-aș mai fi simțit nimic.

eram cu o treaptă mai sus de cer,
n-aveam inima la mine
și începuse să nu-mi mai pese de oameni.
-aferim! am strigat
căci mă eliberasem.

Vezi articolul original

amintirea revistelor · amintiri citite · amintiri literare · amintiri publicistice

Taifas literar nr. 2 (18), februarie 2018

Sursă: Taifas literar nr. 2 (18), februarie 2018   https://issuu.com/johnnyem/docs/taifas2_18_2018-v3 - revistă de scrieri şi opinii literare, nr. nr. 2 (18)/2018 - februarie; - ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198; Fondată la Constanţa, noiembrie 2015; REDACŢIA REVISTEI: Director-fondator: Lenuş Lungu; Redactor-şef: Gabriela Mimi Boroianu; Redactor: Costel Avrămescu; Tehnoredactor: Ioan Muntean; Corectori: Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean;… Citește în continuare Taifas literar nr. 2 (18), februarie 2018

amintiri citite

căderea în ochi

muzele albe

și-atunci mi-așez în cufăr sfintele haine și sfintele merinde
și plec
undeva tare aproape,
întrucît drumul mi-e scris cu cerneală,
după ce o postată de vreme
am locuit într-un ochi, doar pe marginea pleoapei

azi încă locuiesc în mine însămi
și tare greu mi-e să plec
acolo unde sufletul nu e regină și mintea îl uzurpă

e prea mult soare și luna plînge cu mireasmă de moarte

Vezi articolul original