amintiri citite

Corăbiile cu vise

Corăbiile cu vise

În oglinda cerului,
când marea-i străjuită de țărmuri ,
ancorează corăbiile cu vise,
nu se ştie cum va fi…

S-or schimba liniile
ce ne despart de necunoscut,
ne vor lumina sufletele,
ne vor ancora visele la tâmplă?

Cu siguranță, nimic
nu va rămâne fără ecoul lor!

Cine știe să se rostogolească
discret, dar fără margini,
prin ecoul viselor,
caută mereu lumina faptelor,
cuvintelor, ce pot dezlega
frumusețea trăirilor, sentimentelor,
pe care le vor dărui celorlalți.

Când corabia viselor
mi se ancorează la malul sufletului,
iese din mine, ca un strigăt prelung,
bucăți de suflet ce-mi zâmbesc prelung.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.