amintiri citite

Ce am fi fara vise

Claudia Adriana

Refuz sa cred ca exista oameni pe lumea asta fără vise, cred ca și tu ai visat măcar odată în viata sa faci anumite lucruri gen (o casa, o mașină, un loc de munca bine plătit sau sa iti aducă faima).

Sunt o visătoare de mica, mi-am transformat copilăria în vise și speranțe, de exemplu, visam sa fiu cunoscuta, sa joc teatru sau de ce nu sa am propriile carti. Am crescut și m-am transformat din copilă în sotie, mai apoi mama iar visele mele le-am închis intr-o cutie, dar niciodata nu am încetat sa scriu. Nu, nu am ajuns sa am o carte, nu am ajuns sa fiu extra cunoscuta, nici pe scena nu am urcat, poate nu o sa urc niciodată, dar știu ca la scris nu am sa renunț e visul meu din copilărie.

Am părăsit România de 10 ani, am fost nevoita sa muncesc, sa pornesc…

Vezi articolul original 421 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Încă o localitate din R.Moldova a votat Declarația de Unire cu România!

CER SI PAMANT ROMANESC

Încă o localitate basarabeană și-a oficializat dorința de unire cu România. Comuna Opaci din raionul Căușeni a semnat, astăzi, Declarația de Unire.

Amintim că, la 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române, localitățile Parcova din Raionul Edineț, Festelița din Ștefan Vodă, Bardar și Ruseștii Noi din raionul Iloveni au semnat declarații de unire prin care decid Unirea cu Țara-Mamă. Localitatea care a spart gheața a fost Parcova.

În documentul adoptat de primarul comunei Parcova din raionul Edineț, Marcel Snegur, și de consilierii locali, se arată că „în numele locuitorilor Moldovei răsăritene în general și al cetățenilor satelor Parcova și Fântâna Albă în particular, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna, Consiliul Local al comunei Parcova, raionul Edineț, decide unirea cu Țara-Mamă, România”.

Gestul a fost o adevărată surpriză pentru toți românii. Semnarea…

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Amnezie

zinadorina

Timpul nu s-a oprit în loc, era de hârtie sau de sticlă , îi simțeam povara, dar am prins curaj și l-am făcut țăndări într-o zi … fiecare și-o imaginează cum vrea. În ziua aceea eram singură într-o cameră plină de lume, fiecare îmi punea întrebări iar eu nu îmi amintesc să le fi auzit și nici răspunsurile nu cred că au fost ale mele, mă simțeam protejată de zidul acela în dărâmare. Ușa aceea? Oare unde dă? Dau să o deschid, dar e prea grea. Măinile mă dor , ochii mă dor, amintirea… Dar lumina? Unde a dispărut lumina? Abia crăpaseră zorii și cineva a înghițit-o. S-a așternut rugina lumii peste tot, la ferestre pe ziduri,, peste mine. Trebuie să fie o sală de repetiții, altfel nu văd ce caută oamenii aceia . Dar dacă eu nu trebuia să fiu aici? Unde sunt?

credits:  Bartosz Beda

Imagini pentru lumini si umbre paintings

Vezi articolul original