amintiri citite

Gândul de luni

vorbebune

Mi-ascund cu greu aripile sub haine,
așteptând primăvara iubirii să-mi
topească stratul de gheață
ce-mi împiedică…
zborul.

22/01/2018©gvenette

Vezi articolul original

amintiri citite

Ne place teribil să trântim uși

optimistul.com

cuplu-impacare

Stătea ghemuită cu genunchii la gură pe canapeaua rece din sufragerie. Plângea încet, lacrimile prelingându-i-se încet pe obrajii încărcați de durere. El plecase. Trântise ușa zgomotos în urma lui, și doar pașii tropăiți pe casa scării dimensiona hotărârea lui în a pleca departe. În uitare. Se supăraseră dintr-o prostie. O oarecare diferență de opinie, în care fiecare își menținuse exagerat părerea, se transformase în ditamai cearta cu reproșuri și cuvinte grele spuse. Nu avusese niciunul puterea de a ceda, de a-i da celuilalt dreptate, fiecare fiind cuprins de ambiția exagerată care-i adusese în pragul despărțirii.

Ne place teribil să trântim uși, convinși că zgomotul produs este cuvântul nostru final, hotărârea definitivă și irevocabilă. Și chiar dacă trântim ușile în gând, orgoliul nostru feroce vrea sa creadă că noi am spus ultimul cuvânt, dar, undeva, într-un colțișor de inimă, se zbate sa trăiască speranța, speranța că ușa are clanța stricată și nu…

Vezi articolul original 247 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Pisicoloaga

Mihail stories

  Zi de salar, în mă-sa cu ele de instalaţii, la-s că merg şi singure.

  Ne bulucim la Pavilion, cu limbile scoase, și facem o coadă dezordonată în fața ghișeului de la Casierie. Mai e și zi de CAR …lideru’ de la sindicat trage o sută de albastre și ni le flutură, criminal, pe dinaintea ochilor, noi nefericiţii, câte două-trei mii fiecare după putirințe.  Bătrâna Pobeda, proprietatea sindicatului, ne așteaptă torcând agale la Punctul de Control Doi, și… ne spargem pe litoral. 

 Deschis către mare într-un arc larg, restaurantul Alvorado oferea în jur de 200 de locuri pe scaune.

Suedezii sunt masați, cu mii de scuze, pe centru, și noi ne ocupăm zona central dreaptă, care-i chiar lângă ieșire, precauție care ne-a scos, de-a lungul timpului, din multe belele. 

Prima strigare. Nea Toma că de… o sută de Bălcescu trebuie udați:

− Coniac ! 

Vezi articolul original 759 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Muncitorul

Desene si picturi de Corina Chirila

Muncitorul pictura - The worker painting

De atata munca nu mai vede soarele iar lumea din jur a devenit doar ceva mecanic, in culori terne, ceva lipsit de flori flutiri si orice inseamna viata si frumusete, un enorm angrenaj in care el este prins fiind doar o piesa in sistem. E workahoolic si munca l-a transformat intr-un robot dezumanizat si depersonalizat, intr-un sclav ce nu mai stie sa se bucure de viata. Din pacate din ce in ce mai multi dintre noi se regasesc in pictura si in descrierea de mai sus. Muncim pana la epuizare si uitam sa mai fim oameni. Traim ca sa muncim, ajungem sclavii munci ne indepartam unii de ceilalti si devenim din ce in ce mai orgoliosi si mai rai, mai ales cu cei care dupa parerea noastra subiectiva „nu muncesc” si in cele din urma realizam ca ne-am sacrificat muncind si nu ne-am ales cu nimic.

Vezi articolul original