amintiri citite

Vârste lunare (sau lunatice)

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Știe că astrele s-au aliniat anume pentru el și, din miliarde de posibilități, l-au ales pe el, zigotul perfect. Înglobează în sine toată înțelepciunea lumii și, bineînțeles, știe că luna este regină astronomică dominantă, dătătoare de maree amniotică și nocturnă. El, zigotul, nu se poate gândi prea mult la lună pentru că are de lucru și de joacă: muncește la meioze repetate și se joacă mimând caricatural specii și etape de evoluție.

E copil și are o mamă bună, mare și caldă. Dacă își ridică ochii poate vedea și luna. E un mister cum stă ea atârnată pe cer și poate lumina precum un soare. Își dorește copilul luna de pe cer, o dorește lumină de veghe în camera lui. O cere cu toată ardoarea, să i-o dea cineva…. E atât de frumoasă și atât de aproape, doar să întinzi brațul spre ea.

Nu mai e copil, dar amintirea copilăriei…

Vezi articolul original 196 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.