amintiri citite

Prima femeie Ministru din România, avea studii la Harvard și a revoluționat medicina.

Stiri România - International

În 1946, Florica Bagdasar, medic specialist în neuropsihiatria infantilă, devenea prima femeie ministru din Guvernul României.florica-bagdasar-465x390_828x1024

Născută 24 ianuarie 1901, Florica şi-a dedicat întreaga viaţă asistenţei neuropsihiatrice şi educaţionale a copiilor. După ce a terminat studiile despre sănătate publică, din cadrul Universităţii Harvard, Florica şi soţul acesteia, Dimitrie Bagdasar, au deschis prima clinică de neurochirurgie din România, unde au avut loc primele intervenţii pe creier în condiţii improvizate, scrie Mediafax.

După ce soțul ei a murit, ministru al Sănătăţii din Guvernul Petru Groza, Florica Bagdasar a fost numită succesoarea acestuia. Mandatul acesteia ținut aproape 2 ani.  În acele vremuri, ţara se confrunta cu foametea şi sărăcia, Moldova luptându-se cu epidemia de tifos exantematic, iar Dobrogea cu epidemia de malarie.

După terminarea mandatului de ministru, a fost asaltată de intimidări şi ameninţări, a pierdut funcţia de director al Centrului de Igienă Mintală din Bucureşti, dar şi toată averea.

Vezi articolul original

amintiri citite

Frica

vorbebune

Sunt nopți nedormite când frica m-apasă încerc fără rost din vâltoare să-i scap,
mă uit împrejur, mă urmează prin
casă și-i simt suflarea de
gheață prin cap.

17/01/2018©gvenette

Vezi articolul original

amintiri citite

Fericita

Al Phagora

Ce-aș mai fi mâncat o slană cu pâine. Și cu niște ceapă vânătă; și o țuică aleasă. Un vântuleț de toamnă, tăios, și o ploaie măruntă și rece îmi împăienjeniseră genele. De pe dealuri se lăsa, inertă, ceața.
Lângă tranșeele săpate în jurul unei conducte, niște muncitori stăteau în expectativă, sub folii de plastic, aruncând din când în când priviri neguroase în jur.

Eu nu pot mânca prea des slănină. Din cauza colesterolului. Am oftat cu gândul la acea trufanda interzisă și am înghițit în sec. Părea să fie o după-amiază anostă de toamnă când, deodată, în fața mea, s-a oprit o femeie venită în fugă, îmbrăcată într-un trening de fâș ud. Se uita fix la mine, sau mai exact undeva dincolo de mine, scrutându-mi probabil orizonturile interioare cu privirea ei exoftalmică. M-am uitat și eu la ea și -ciudat- mi-a trecut prin cap că nu s-ar putea scoate din…

Vezi articolul original 138 de cuvinte mai mult