Ninsorile de cântec, fără geruri,
Fără îngheţ şi fără viscoliri.
Îmi pare că te ştiu de-o veşnicie
Şi tot de-o veşnicie te-ndrăgesc.
Deschid fereastra dinspre poezie
Şi-n iarba de lumină tot vâslesc
De câte ori mi-apari pe drumul sării
– Şi-apari firesc, în orişice răgaz -.
Mi-adii prin gânduri, legi la ochii zării
Eşarfe de senin iar din topaz
Şirag îmi faci. Pe file de poveste
Îmi scrii mărunt în fiecare zi
Cu litere de zbucium alb şi peste
Ţinuturi joase vin din miazăzi
Ninsorile de cântec, fără geruri,
Fără îngheţ şi fără viscoliri.
Îmi pare că te ştiu în mii de feluri
Dar nu aşa cum eşti… în răzvrătiri…
Aura Popa
Sursa foto: Internet
