… Apoi au plecat într-un voiaj în insulele Pacificului.
Noaptea, în lunecarea lină a vasului, sub cerul spuzit de stele, priveau de pe punte bolta pe care o străbătuseră împreună și în imensitatea căreia se afla, nevăzută pentru ochii omenești, o mica stea:
− Nimeni nu o vede, doar noi o știm. Oamenii în schimb te văd pe tine. Ceea e pentru mine este același lucru…
− Chiar același?
− Nu, dar vreau să te știu și acolo sus, unde am fost cândva împreună…
Alex deveni neliniștit. La un moment dat Carmen se burzului:
− Dacă începem de pe acum cu secretele… Zi ce te doare?!
− Am primit un mesaj de la Comisia de Astronautică… Ceva nu-i în clar cu raportul nostru…
− Și ce stai? Fugi! Eu oricum am programată o întâlnire cu colegele din Academie…
Comunicatul sec, pe care-l primise spunea că, datorită unor grave neconcordanțe, steaua…
Vezi articolul original 1.398 de cuvinte mai mult
