amintiri citite

De ce plangi, sarmane suflet?

Lumină pentru candela din suflet

fata la geamDe ce plângi, sărmane suflet
Și de ce ești abătut?
Care doruri te frământă,
Că pe zi ești mai tăcut?

După ce suspini adesea,
După ce zilnic tânjești?
De ce fugi cât mai departe
Și cu nimeni nu vorbești?…

Mă întrebi ce dor m-apasă
Și ce taină eu ascund,
De ce ochii-mi sunt departe
Și-n tăcere mă afund?…

Plâng ades după aceia
Ce din viață au plecat,
După oamenii ce-n suflet
Numai doruri mi-au lăsat.

Doare dorul după omul
Care-a fost la chip frumos,
După inima curată,
După omul luminos.

Arde dorul după omul
Ce iubea adânc, curat,
Ce trăia în inocență
Și departe de păcat.

Plâng adesea după omul
Bun, curat și credincios,
După omul simplu-n toate,
După omul cel milos.

De ce a plecat departe,
De ce nu îl mai găsesc?
Unde-i omul care-odată
Avea chipul îngeresc?…

Elena J.

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.