amintiri citite

Atât de aproape

𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚

cade larma la intrarea în tăcerea fără glas, paravanul în spatele căruia se desfășoară drama în cele mai adânci taine.

tablourile mele vor putrezi într-un șopron în care mi se va îngădui să le las, și eu însămi, da, Doamne, eu nu voi mai avea acoperiș deasupra capului și-mi va ninge în ochi ca să mă vindec de această mândrie tristă și grea.

rătăcită în sfera unui vis, strivită de mine însămi, aștept clipa când va trebui să le întind din nou în mine, în ordine, la rând, convertind tăcerile în muzici, încercând să mă vindec îndeajuns de mult, până acolo unde, în fiecare zi, cercul acesta mă va scoate la iveală din străfunduri de trăiri despre care nici acum nu știu nimic.

va trebui să le ascund în altceva. și-mi voi închipui că pierd o mulțime de timp căutând un loc prin întunericul transparent în care îmi voi…

Vezi articolul original 471 de cuvinte mai mult

Un gând despre „Atât de aproape

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.