amintiri citite

Tangouri temporale (V)

Mihail stories

 Glad era convins că orice încercare de penetrare a costumului se va finaliza cu moartea sa așa că se strânse în genunchi și, precum strămoșii săi, începu o litanie de acceptare. Își revăzu viața, o îndelungată, perseverentă, luptă cu sine însuși, cu slăbiciunile cu care, nemiloasă, natura l-a hărăzit. Se văzu depășindu-le pe toate, cu tenacitate, cu voință, cu enorme sacrificii, dar și cu satisfacții. Dacă Zamolxis a considerat că a făcut suficient și îl cheamă la dânsul… Asta îl umple de mândrie. Eforturile i-au fost răsplătite. Acum așteaptă calm. Se află suspendat într-o ceață de culoarea sulfului. În afară de sistemul de supraviețuire, costumul e mort. Ridică sfidător bărbia: „Sunt aici, veniți a mă lua sau trimiteți-mă la tatăl meu !”

 

  Domnișoara Ionescu , bățoasă, se înfipse în fața celor doi soldați:

  – Vreau să vorbesc cu șeful vostru și lovi ostentativ în ecuson.

  Un…

Vezi articolul original 1.061 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.