amintiri citite · amintiri literare

poezia singurătății

 

poezia singurătății

în fața mea,
tu n-ai fost trup
nici suflet
nici iubit.
în fața mea tu-ai fost Cuvânt.

iar acum eu, poetul,
a cărui aripi îi atârnă de pământ,
mă forțez să cred că
te-am scris
te-am plâns
și te-am trăit destul.
*
asta e poezia singurătății:
când poetul renunță la cuvântul său
și speră, în ascunsa-i disperare,
să-l mai citească cineva așa cum îl citea el.

giphy

via poezia singurătății

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.