amintiri citite

Sfântul Ioan, poetul

CRONICA [R]

ion muresan

Se apropie ziua lui și nu am cum să nu reacționez, evident – nu se potriveste banalul „La mulți..” etc. … cu … etc. sau îngrozitorul „Fie ca…” … Radu Săplăcan se gândea la o carte despre mizeria imaginației. Nu a mai apucat să o scrie el, o scriem noi cu sârg și zi de zi. Patru decenii de prietenie merită mai mult. De fapt Ion merită mai mult. Are parte de zile senine fiindcă a ratat faza cu internetul. Are o adresă de mail pe care nu o folosește, din când în când se umple inboxul și un membru binevoitor de familie din generația conectată i-l golește, povestindu-i ce au mai scris unii sau alții. La fel cu celălalt Ion, Groșan, habar n-are de facebook, wordpress sau blogger. De twitter și alte nebunii nu e cazul să vorbim… Așa a rămas intactă încrederea lui Ion în poezie. El chiar…

Vezi articolul original 218 cuvinte mai mult

amintiri citite

ea, inima mea

mysoul244

Drumuri pe care n-am păşit niciodată…

Mi-a fost teamă atunci, mai demult, să nu mă rătăcesc de mine, mai apoi a fost teama că n-aş afla nicicând acel tot pe care şi-l doreşte ea.

Timp de neîntors a trecut de când se putea. Au defilat atâtea splendide toamne prin faţa-mi, cu braţele încărcate de aprinse dovezi, toate prinse pe frunze dumezeieşte pictate; atâtea ierni şi-au abandonat identitatea doar să nu-mi pună în cale troieni de alb orbitor. Au făcut cu ochiul stelele a îmbărbătare, au trimis chiar şi licurici să-mi însoţească paşii prin nopţi de veri toride, au complotat cu Soarele şi acesta a desenat pe cer şi răsărituri şi amurguri, Nimic nu m-a convins. Am rămas de piatră. La fel ca ea. Deplin nemişcată.

Până într-o zi. Mult prea târzie zi.

Şi totuşi…S-a născut atunci un dor ce străbate necontenit distanţa de la pământ la cer într-un fel ameţitor…

Vezi articolul original 43 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Manierisme

Colțul Cultural

Ai sunat din greșeală
aseară
spunând că vremea-ți pare răutăcioasă
afară
copiii se joacă de-a viața
la farmacie
oamenii mari privesc pe fereastră
și tac
e târziu
iar am uitat să iau cina
sting lumânările parfumate
și dau foc
celor scoase din frigider
nouă
lumii

(anul nou e la poartă
mereu sosește când sunt la masă)

bd7b136b5796b1c5c281472e1cff91eb

foto: Pinterest

Vezi articolul original

amintiri citite

Luna plină [Lună plină, Lună plină]

e-Bibliotheca septentrionalis

Tatiana Mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Lună plină, Lună plină,
Oare cui trimiţi lumină?
Că e noapte şi e luni,
Când iubire nu aduni.

Şi e noapte şi e marţi
Şi iubirea nu o-mparţi,
Şi e noapte şi e miercuri,
Razele nu-ţi mai fac cercuri.

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult