amintiri citite

Ninge încet cu visuri…

Ninge încet cu visuri

Ninge încet cu visuri într-o singură culoare… deși nu ești, orașul s-a îmbrăcat cu straie-n sărbătoare. Aș vrea să fiu cu tine departe, sub un cer opal, când gheața mării se desparte sub căldură în blocuri plutitoare de cristal. E anul nou, toți strigă fericire, dar eu, m-adun tăcută într-un plic cu-o destinație necunoscută. În foaia albă ca de nea, voi aștepta cuminte, dar zglobie, natura să învie. Acolo-n destinația necunoscută, chiar de-ar fi atât de frig, iubirea îmi dă senzația de căldură. Aș strânge-n mine mii și mii de pajiști cu iubire. Desenate-n legământ ar învinge gândul dor și-ar îmblânzi totul, ca un clopot ce bate-n armonie cu gândul nostru pur. Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet, e ca un vers de care-ţi aduci aminte, avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai citit sau auzit. Pe harfa iernii trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul sufletului care-l cântă, un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu. Bătăile de inimă pe care ţi le dă acest secret te face să respiri adânc, gândind cu nostalgie la aromele misterioase ale unui vis. Ninge încet cu visuri…

Ninge

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.