amintiri citite

rîpa cu aluni

muzele albe

iubirea mea se ridică pe vîrfuri ca să intre în pădure,
ține tot aerul în brațe ca pe-o minge
încît ea și copacii se văd întîlnindu-se mai aproape
decît e cerul,
uscată este respirația ei, tăioasă
și arabescuri de ferigi îi prind părul după ureche
verde-uscat-verde

o privesc ca pe-o femeie oarecare,
iubirea mea pe care o respir din aerul din brațele ei
miroase a frunză mestecată de ciută, topită sub copite,
nervii ei mă ustură ca niște spini subțiri
de primăvară
și galeș îi este pasul înainte de-a mă naște

iubirea mea nu gustă mure, ci rar cîte-un cîrcel
de iederă ce urcă peste pomii
îndepărtați de ceilalți, țîșnind în cîmp
de cînd e ea cu mine, rîpa cu aluni s-a-nstrăinat de lume,
s-a sălbăticit, a coborît spre sat cu urși și vulpi
în ziua mare
pe lîngă apele care tresaltă iute, ca sînii femeilor guralive,
ca ochii bărbaților…

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.