amintiri citite

rîpa cu aluni

muzele albe

iubirea mea se ridică pe vîrfuri ca să intre în pădure,
ține tot aerul în brațe ca pe-o minge
încît ea și copacii se văd întîlnindu-se mai aproape
decît e cerul,
uscată este respirația ei, tăioasă
și arabescuri de ferigi îi prind părul după ureche
verde-uscat-verde

o privesc ca pe-o femeie oarecare,
iubirea mea pe care o respir din aerul din brațele ei
miroase a frunză mestecată de ciută, topită sub copite,
nervii ei mă ustură ca niște spini subțiri
de primăvară
și galeș îi este pasul înainte de-a mă naște

iubirea mea nu gustă mure, ci rar cîte-un cîrcel
de iederă ce urcă peste pomii
îndepărtați de ceilalți, țîșnind în cîmp
de cînd e ea cu mine, rîpa cu aluni s-a-nstrăinat de lume,
s-a sălbăticit, a coborît spre sat cu urși și vulpi
în ziua mare
pe lîngă apele care tresaltă iute, ca sînii femeilor guralive,
ca ochii bărbaților…

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult

amintiri citite

scrisoare

vara din ziua de ieri

sunt ca un om bolnav de o boală incurabilă care ia trenul și coboară într-un oraș necunoscut. în camera pe care o închiriază se află un șifonier din care, noapte de noapte, apare o femeie goală, dureros de frumoasă, și-i povestește îndelung și pe îndelete ceva de o suavă tristețe…treptat lucrul care se află în interiorul meu crește. treptat încep să îi simt contururile. treptat, lucrul acela, pe care mi l-am dorit dintotdeauna, începe să miște. treptat încep să realizez că lucrul acela este, de fapt, o ființă vie. într-o zi mi se pare că aud un glas care mă strigă de acolo. și, în altă zi, când deschid gura, și mă uit înăuntru, te găsesc pe tine, acolo. și îmi spui: tu știi de ce am intrat eu aici?: pentru că am văzut, am văzut o încăpere în tine unde mi s-a părut că aș putea să mă încălzesc…

Vezi articolul original 315 cuvinte mai mult

amintiri citite · amintiri internistice

Solstitiul de iarna: lumina si intuneric * DaMaiDeparte

Sursă: Solstitiul de iarna: lumina si intuneric * DaMaiDeparte   Solstitiul de iarna: lumina si intuneric In emisfera Nordica, 21 decembrie marcheaza solstitiul de iarna si noaptea neagra a sufletului. Solstitiul de iarna reprezinta, in mod traditional, o ocazie sa onoram intunericul, sa mergem in interior sa reflectam si sa ne hranim din interior inspre… Citește în continuare Solstitiul de iarna: lumina si intuneric * DaMaiDeparte

amintiri citite

Desene si picturi despre solstitiul de iarna

Desene si picturi de Corina Chirila

Christmass painting Craciunul sau sarbatoarea renasterii din perioada solstitiului de iarna

Azi este solstitiul de iarna, moment marcat de popoarele din vechime prin sarbatori ale renasterii soarelui din focul sacru. Pentru aproape toate poparele din emisfera nordica acest moment reprezinta inceputul unui nou ciclu al naturii si al vietii, craciunul si anul nou avand cate un corespondent in fiecare cultura. Dacii avau doua sarbatori mari, una in timpul solstitiului de iarna, din care in ziua de azi a ramas ignatul (ignition = aprindere, momentul aprinderii focului sacru, purificator), si celalta in timpul solstitiului de vara, care s-a pastrat in cultura populara ca noaptea de sanziene. Crestinii au deturnat si au confiscat sarbatoarea solstitiului de iarna transformandu-l in craciunul pe care aproape toti in sarbatorim in ziua de azi, fara sa stim ca este foarte posibil ca IIsus Hristos nici macar sa nu fi fost nascut pe 25 decembrie cum am fost invatati…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Viață și moarte, două valuri gemene (II)

Mihail stories

− Soluții!

− Nu există soluții… Doar printr-un tub lans-torpile. Marcus, Peeka… vreau o mască și o oxiacetilenă. Acum.

Peeka dă să protesteze, dar Căpitanul îi prinde mâna:

− Privilegiul Primului Ofițer. Nu te băga!

− Am ieșit.  Uh! Nu-i prea plăcut.

Stau agățat de țeava injectorului și încerc să mă sincronizez cu ritmul valurilor. Ți-ai găsit. Trag o gură plină de spumă și arunc primul magnet. Ruliul e înfiorător, bicepșii au să-mi explodeze… În sfârșit! Sunt călare pe periscop. Pot privi. Suntem într-o furtună de gradul patru, coaja de nucă se zbate din stânga-n dreapta și de sus în jos și nu văd nimic mai departe de zece metri. Arunc magnetul și mă târăsc. Forma neagră a chesonului se profilează și realizez că-i strâmb. Forța valului inductor aproape că l-a smuls. Stă crăcănat pe o parte expunând profile de oțel care parcă imploră ajutor.

− Houston? We have a…

Vezi articolul original 1.015 cuvinte mai mult