amintiri citite

O pernă în plus

Mihail stories

Ninge, mă ninge până în chiloți, 
Mă ninge-n esofag, adânc, și fals.
Ne ninge cu minciuni 
Cărbunii nu mai sunt 
din antracit.

Mă ninge cu prostii
Vrăjeli de popă tuns
Doar fulgi de turbă fumegândă
și-i jale.
E cineva să mă audă?
Și se întâmpla ‘ntr-o seară,
comună și banală,
în gară. 
Stau de prost, aștept al ei raport:
Găsește-ți altă fraieră, bărbate,
Căci eu ce te-am pupat
Pe ce aveai și tu mai drag!

Mă ninge-n esofag, adânc și fals.
Ne ninge cu minciuni.
O mâță neagră calea mi-a trecut.
Cărbunii nu mai sunt 
din antracit.

Patul e prea mare și mi-e frig.
Cărbunii nu mai sunt nici din lignit.
E cineva s-audă?

o fraieră,

o puberă,

în ceas târziu, pe înserare,

și să mai facă-o încercare;

cărbunii să mi-i reaprindă?

               ***

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.