amintiri citite

Tu și eu

MeddArtis

Ești visul ce se sparge în amiază

Prin gene dese și priviri căprui,

Când picuri albi în juru-ți gravitează,

Stropi rupți avid din stofa luminii soarelui.

Mă strângi la piept c-o sete nepereche –

Chiar timpul însuși stă pe loc, uimit,

Și îmi șoptește tainic la ureche

Că dragostea curată e-un drum spre infinit.

Îmi păzești inima-n căușul palmei,

Ca să nu zboare ca o frunză-n vânt,

Și, inspirat de glasurile toamnei,

Îmi oferi ploaie dulce de dragoste și cânt.

Oare-ai putea să cazi ca o cometă,

Să-ți cauți altă lucitoare stea?

Eu voi rămâne veșnic incompletă

De rupt vei fi vreodată de pe orbita mea.

Căci te iubesc mai mult decât pot spune,

Lumină caldă vreau să-mi fii mereu,

Iar dragostea în veci nu va apune

Dintre veșnicii , dar efemerii „tu si eu”.

                             …

Vezi articolul original 282 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.