amintiri citite

Părinţii mei

Denisa Aricescu

Eram micuţă şi plângeam,
Aveam nevoie de iubire,
Să am o mamă… îmi doream,
Un tată şi o bucurie.

Sunt calde clipele cu voi,
Părinţii mei, ce mă iubiţi…
Şi am trecut prin multe ploi
Şi-am reuşit, căci mă-ndrăgiţi !

Tăticul meu, cuvântul tău…
Îmi da curaj, îmi dă putere.
Mă îngrijeşti când îmi e greu
Şi vocea ta mi-e mângâiere.

Mami, eşti gândul meu cel bun!
Mâna ta caldă e culoare,
Doar tu mă linişteşti acum…
Eşti stea, eşti înger…
Tu eşti soare!

Copilăria a plecat,
Dar dragostea e infinită…
Cuvinte dulci m-aţi învăţat
Şi sunt enorm de mulţumită!

Sunteţi ai mei şi vă iubesc…
Vă port în gând,
Vă am în suflet,
Nu vreau nicicând să vă rănesc…
La orice pas voi sta să cuget!

Vezi articolul original

amintiri citite

Împreună

Denisa Aricescu

Mi-era dor să fim împreună.

Până să te întâlnesc, timpul savura din visele mele
Când te-am întâlnit, timpul visa odată cu noi.

Să nu-ți fie teamă vreodată c-am să-mi închid ochii
Și-am să te uit.
Adunăm amintiri la comun,
Ne împărtășim dragostea în cuvinte,
Mă cuibăresc la gândul c-o să-mi fii muză toată viața,
Și că n-ai să mă lași cu foile goale,
Alergând în neant după stările tale.
Noi suntem acei nebuni de copii
Fără uși și zăvoare,
Fără chei și sertare la inimi.
Avem dragoste la comun
Și-un singur plic cu dorințe,
Care stă nedesfăcut,
Știindu-ne fiecare bătaie a inimii pe de rost.
Împreună e singurul loc pe care-l avem,
E casa noastră în care am copilărit de la primele priviri,
Împreună e gândul care mă duce departe
Și care mă-nalță în cele mai crunte zboruri, chiar dacă
Mi-e frică,
Împreună mi-e aripa pe care-mi odihnesc temerile.
Te-am…

Vezi articolul original 87 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Puncte de vedere

Denisa Aricescu

Separi razele de soare
Cu mișcarea ultimului joc creat de noi…
Din rădăcinile stelelor se înmulțesc visele
Și-ntreaga pădure de dorințe
Freamătă-n surdină.
Fâșii de singurătate se-ncolăcesc în mine
Și-mi cântă mâhnirea c-un fir plăpând de iarbă.
Mă despart de cuvinte la ultima adiere a toamnei
Și mă-ndrept spre puțina liniște pe care o mai am…
Reușesc să-mi afund gândul în paginile iernii
Și simt cum mă-nfioară serbarea pe-nserat
Noiembrie mi-ascunde urmele de tine,
Mâine se prinde în mâinile mele și-ale tale
În apropierea zorilor de catifea.
Râmân cu trupul mirosind a toamnă
Și-mi caut un poem să mă adăpostesc…

În timp și în iubire,
Privirile ni se intersectau
Din toate punctele de vedere.

Vezi articolul original