amintiri citite

🌵Emoții Pe Corzi…✍❣

🦁Jurnal Personal💞✍

Totuşi, am să îţi şoptesc încet şi am să îi cer vântului să mă împrăştie în cele patru zări ale sufletului tău poate așa…
vei tresări şi vei culege singur răspunsul…el stă doar într-o bătaie de pleoape, în ochii tăi, când îi deschizi,
deschizi toate lumile mele fără cheie şi le pătrunzi fără să le sfărâmi ca şi o pată de lumină în atât de mult întuneric
tăcut, în ochii tăi, trăiesc toate zările mele senine şi ploile, iar eu pot să le ating atât de uşor cutremurându-mă
devin o floare de cireş tremurătoare care învaţă să murmure emoţii pe corzi de privire, aş locui în ochii tăi deoarece acolo locuieşte sufletul tău singurele ferestre către pământul şi cerul meu pe care pot să le ating eu, locuiesc la celălalt capăt al lor m-ai întrebat odată în vis de ce aş locui în ochii tăi nu ţi-am răspuns niciodată…chiar dacă…

Vezi articolul original 56 de cuvinte mai mult

amintiri citite

mâine…

albastru de... mai departe (2)

Zămislirea Sfintei Fecioare Maria –

19 sf-si-dreptii-parinti-ioachim-si-ana

„Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Şi pregătească biserică însufleţită şi casă sfântă spre sălăşluire Lui, trimiţând pe îngerii Lui către Sfinții și drepții dumnezeiești Părinți Ioachim şi Ana ‒ din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup ‒, mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească naşterea Fecioarei.”

https://doxologia.ro/viata-sfant/zamislirea-sfintei-fecioare-maria-de-catre-sfanta-ana

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

amintiri citite

Marin Sorescu – d. 8 decembrie 1996

𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚

Iarna 2017_acuarela.jpg

Peisaj de iarnă – (Watercolor, cartoon) – my painting

Pleacă trenul

Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvară și toamnă
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viața m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

marinsorescujpg_220x500

    Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. A fost activ nu doar în zona poeziei, ci și în dramaturgie, proză și eseistică. A debutat în 1964, printr-un volum de parodii („Singur printre poeți“), urmat…

Vezi articolul original 2.184 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Vineri, poezie de post (1)

ZurliuBlog

Cand mi se face de prințesă, mă îmbolnăvesc de Don Quijote şi de frac-su, Mişkin, care n-a fost niciodată Idiotul, ci Prințul. Un prinț care a ştiut permanent că fericirea e doar un proiect cu deadline-ul depăsit…Şi pentru că în fiecare vineri mi se face şi de poezie, încep cu o bijuterie de Demostene Andronache.

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminți,
E plin pămantul de martiri şi sfinți
Atinşi de filoxera înțelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nțelepți ca sfinxul,
În fața lui şi a nemărginirii,
Şi-ascultător de randuiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul

Scancesc cuminții-n chingile durerii
Şi, sangerand din răni adanci blandețe,
Langă neveste mor de batranețe,
Necutezand să scoată spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sange,
S-a-mpotmolit istoria şi plange
Cu prora înfiptă-n într-un colț de stancă.

Nu se mai nasc nebuni ca să o…

Vezi articolul original 86 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Dacă dragostea este oarbă , oarbă vreau să fiu și eu ,,

Claudia Adriana

Ma pierd în nopti târzii pe alei neiluminate cautandu-mi linistea ce ma desparte , de vise si crunta realitate .

Si de sa nu ma poti iubi , de ce sa nu te pot avea .

Eu m-am pierdut , tu mai gasit… dintr-un loc rece întunecos, mi-ai întins mâna încrezător , cu suflet milos .

Eu de ce sa te resping , de ce sa fiu copil timid ? Lumea mă va judeca oricum la infinit .

Un trecut întinat , suflet de dureri încărcat ,inima peticita , cine este pe aceasta lume să nu le simta ?

As putea eu sa te judec ? Nu , nu pot imi esti drag si durerea ta cu mine o port .

Am strâns lacrimi în palme si le-am pictat apoi pe foi , am întinat pereti cu urme de ardoare , acum plângând să scriu despre noi .

Gânduri stalmacite…

Vezi articolul original 355 de cuvinte mai mult