amintiri citite

Istoria umanității într-un A4

Priza de hârtie

Ne-am trezit acum vreo 10 mii de ani în urmă pe planeta asta fără să știm cum și de ce. Încet-încet am învățat să ne adresăm unul altuia prima dată prin semne, apoi prin sunete ciudate, apoi am folosit primele cuvinte primare: ”ucide, mâncare, mamă, tată, război, pipi, caca, copil etc-etc”.  Imediat am început să desenăm ceea ce observam în jurul nostru. Prima dată pe pereții peșterilor în care trăiam. Dintr-o întâmplare, se pare, am descoperit focul și roata. Apoi am început să ne pricepem puțin la agricultură și ne-am mutat din peșteri la oraș și am învățat să scriem prin linii și bastonașe, cuneiform, un fel de bețisoare aruncate pe o tăbliță de lut. Tot nu era bine, tot nu știam prea mare lucru, așa că am inventat zei care să ne servească drept răspunsuri. Pe urmă am început să fim mai deștepți și am colonizat încet toată planeta…

Vezi articolul original 639 de cuvinte mai mult

amintiri aniversare · amintiri calendaristice · amintiri citite · amintiri istorice

Azi în istorie… (1 decembrie)

Sursă: Azi în istorie... (1 decembrie) Citatul zilei: O viață avem, români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul! România. Invitaţie la călătorie - Dana Voiculescu, Daniel Focsa       1910: În timpul așa-numitei "Epoca de Aur de cercetare a Antarcticii", nava Kainan Maru sub comanda japonezului Shirase Nobu părăsește portul Tokyo spre Antarctica.… Citește în continuare Azi în istorie… (1 decembrie)

amintiri citite

Pimen Georgescu – Mitropolitul Marii Uniri

albastru de... mai departe (2)

mitropolitul-pimen-georgescu1

Mitropolitul Războiului

„Din pozele vremii, îl cunoaştem drept un bunic mic de stat, cu ochi strălucitori. Citind viaţa lui, ce nu poate încăpea pe un petic de ziar, constatăm că a fost un mare om. Inima lui avea două încăperi. Acestea erau grija Sfintei Biserici şi dragostea pentru ţară şi popor.

În Biserică a avut una dintre cele mai longevive păstoriri, peste 50 de ani, mai întâi în clerul de mir, apoi ca ierarh, aproape 25 de ani. O viaţă de om. „Faptul că am slujit Bisericii şi Ţării aşa timp îndelungat, nu este un merit al meu, ci un dar a lui Dumnezeu”, mărturisea la omagierea din şedinţa Sfântului Sinod, din 14 februarie 1934. Tot atunci a mărturisit că: „Cel mai însemnat timp al păstoriri mele îl socot pe acel din Marele Război, adică din timpul războiului pentru întregirea neamului, care a adus la Patria Mamă provinciile româneşti…

Vezi articolul original 26 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Stema Regatului României Întregite