în marmură visele mele-s sculptate.
sfârșitul a toate se varsă în mare,
prin liniști pășesc în cămașă de noapte.
sub câmpuri, lumina trimite ocheade –
capriciul mai multor himere.
șnur desfăcut, dialog întrerupt,
programări pentru mâine, trăite acum.
la marginea drumului o chitara acustică,
i-a fost hărăzit să se nască
în lume.
pe fundul unei căni cu smalțul crăpat,
prin ochiuri de geam temătoare perdele.
o luptă pierdută, un fluture uscat,
o cale rotundă, frunziș cu tighele.
la gât,
eșarfa de mătase a mamei cu stele.
peste albul tot, pe sus purtată,
prea tristă-n vânt de drumuri lungi, deșartă.
iarbă sub asfalt – verdeață-ntunecată.
o cadelniță în zbor, ținută-n lanțuri de argint –
zornăie – sunând mângâietor un strigăt,
iar eu pădure sumbră sunt.
pe-o poartă-naltă, un stol de ciori.
în rânduieli de case-un asfințit molcom.
lanul de grâu sub neaua grea din urmă,
dâre pe apă, subțiri…
luna se-afundă-n sine…
Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.