amintiri calendaristice · amintiri citite · amintiri istorice

Azi în istorie… (29 noiembrie)

Azi în istorie... (29 noiembrie) Citatul zilei: Vei fi iubit în ziua în care vei putea să-ţi arăţi slăbiciunile fără ca celălalt să se folosească de asta pentru a-şi spori puterea. Femei singure - Cesare Pavese   1877: Thomas Edison face o demonstrație cu fonograful pentru prima dată. https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FFilmeDocumentare%2Fvideos%2F1226069317494998%2F&show_text=1&width=560 Calendarul zilei de 29 noiembrie 1632:… Citește în continuare Azi în istorie… (29 noiembrie)

amintiri citite

Nu poti ierta atunci cand nu iubesti

Lumină pentru candela din suflet

nu potiPentru a putea ierta, trebuie să fii asemenea unui Părinte, adică să evoluezi în înţelepciune, puritate şi forţă emoţională. Cred că cei care găsesc puterea de a se ierta pot rămâne împreună oricât de mult doresc. Unde se află această putere? Desigur, se află în iubire.

Nu poţi ierta atunci când nu iubeşti, adică atunci îi când nu ai acces la rezervorul de iubire dinăuntrul tău. În termeni mai tehnici, nu ai acces la Sine. Când iubirea pentru celălalt este blocată sau pare a se fi consumat, iertarea devine imposibilă. Oamenii pot trăi zeci de ani blocaţi în dimensiunea iertării, dar foarte activi în dimensiunea urii şi a resentimentului.

Ştii ce înseamnă asta? Ştii ce înseamnă să trăieşti hrănind ostilitatea din interiorul tău? Ştii ce înseamnă să conţii ura? Să fii mistuit de aversiune şi violenţă pentru ceva ce s-a întâmplat undeva în trecutul tău? Este ca şi cum ai…

Vezi articolul original 536 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Liviu Dănceanu. În loc de In Memoriam… o povestire

Extraordinary People


69418_10151149174177727_248589518_n

Este foarte greu să scrii In Memoriam, mai ales despre ființele ce ne sunt dragi, care ne-au însemnat sufletul, care ne-au determinat, într-un fel sau altul, devenirea. Pe 26 octombrie 2017, primeam vestea că Liviu Dănceanu plecase fulgerător dintre noi. Primul meu impuls, după ce am văzut un status pe Facebook ce anunța RIP Liviu Dănceanu, a fost să sun doi-trei prieteni și să mă asigur că e o glumă; nu putea fi adevărat. Și totuși… așa era. Dar abia vorbisem! Mereu ne spunem asta. Abia l-am văzut pe acest om, abia am vorbit azi de dimineață, cum se poate ca până seara să nu mai fie – și totuși, așa se întâmplă – așa plecăm cu toții, într-o clipă. Și atunci mi-am spus că trebuie să scriu – nu pentru că memoria sa are nevoie de cuvintele mele, pentru că un astfel de om rămâne înscris în conștiința…

Vezi articolul original 4.838 de cuvinte mai mult