amintiri citite

Toamna vieții

Toamna vieții

Ploaia alerga desculță
de pe un trotuar pe altul
sărind într-un picior
curgând încet pe-o margine de zi,
desenând o toamnă reușită.

În capătul străzii
soarele, zâmbind, o aștepta,
să-i șoptească la ureche:
Ploaie, plecă de pe strada mea,
chiar dacă tomna-i pe sfârșite,
eu o mai alint nițel!

Așa-i și viața omului,
când a ajuns în toamna vieții
și ploaia din suflet o inundă,
soarele îi amână iarna din părul alb,
dăruind culoare vieții!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.