amintiri citite

Parfum

albastru de... mai departe (2)

Vă aduceți aminte de unul din joburile interesante din noua listă – creator de parfum cu arome sonore (specializare obligatorie în toate tonalitățile cu bemoli și diezi, în diferite tente ritmice și, mai ales, un nas foarte fin pentru agogică, adică pentru schimbările de tempo, dar  și pentru dinamică, adică, pentru nuanțe și accente!)?

Fiind violonist într-o orchestră, ideea m-a obsedat o vreme… Sigur, așa cum muzica poate fi asociată culorilor, fiecărei tonalități muzicale fiindu-i corespondentă o anume tonalitate picturală, de ce nu s-ar putea găsi o corespondență a muzicii cu anumite arome sau mirosuri fine? De ce elementele de ritm și de agogică n-ar putea contribui la personalizarea parfumurilor în funcție de miile de combinații ritmice ale sunetelor sau de tot atât de multele schimbări de tempouri? Iar tenta supremă, aceea care durează mai mult în timp, indiferent de ph-ul oricărui ascultător, n-ar putea fi aceea a nuanțelor și…

Vezi articolul original 218 cuvinte mai mult

amintiri citite

… până nicăieri

albastru de... mai departe (2)

eva ...

Sinceritatea sentimentului de iubire poate face la fel de mult rău ca și minciuna.

Neînțeleasă, produce efecte adverse.

Și face ca sentimentul de iubire să fie discreditat.

În niciun caz, nu trebuie înlocuită cu minciună inofensivă…

Mereu m-am întrebat: până unde poate ajunge minciuna inofensivă?

Până foarte departe, (în) nicăieri…

Desen în pix, coală A4

200 Posts

Congratulations on writing 200 posts on Gabriela Mihaita David!

Vezi articolul original

amintiri citite

Lumină şi Sunet

Mădălina lu' Cafanu

Trăim uneori din praful stelelor, când nu mai înţelegem nimic…

O uvertură de LUMINĂ şi SUNET ce doar liniştea nopţii ne-o poate da…

Vezi articolul original

amintiri citite

Cum aș putea?

Cronopedia

Cum aș putea?Cum aş putea să-mi ţin sufletul în frâu
când mi-l mângâi tu?

Cum aş putea, fiinţă neîndemânatică, ce sunt,
să-mi înăbuș visul ce se odihnește
pe patul unei toamne?

Cum aș putea să nu-mi rotesc cuvântul
când îl dezbrac de haina rațiunii
și din el înfrunzește-o taină?

Cum aș putea să nu-mi trezesc răsăritul
în zâmbetul tău cu zbor de alinare?

Cum aș putea să-mi neg gândurile
ce-mi curg ca o apă printre munți și stânci
revăsându-se în alintare?

Cum aș putea, în toamna mea,
să nu-ți dăruiesc iubire printre cuvintele
ce curg în poezie, tulburându-mi întreaga fire?

Vezi articolul original