amintiri citite

Misterul virtualului, universul tuturor posibilităților

Mister virtual

Pare atât de simplu să-ți trăiești viața, pentru că merită trăită, dar știm s-o trăim?
Alegerile noastre ne-o marchează, ne-o îngreunează, de cele mai multe ori.
În urma acestor alegeri ne trezim plini de neîmpliniri, neputincioși și dezamăgiți. Fericirea fiind o alegere, de cele mai multe ori mimând-o, înlocuind-o cu o simplă dorință, devenind o obsesie, care ne poate marca, în final.
Poate vi se pare un text psihologic, dar nu este! Este, pentru mine, un subiect pe care nu-l pot înțelege, pe care l-am disecat de multe ori și căruia nu i-am putut da un răspuns.

Se spune că uităm să ne urmăm visele, că luptăm pentru lucruri mărunte, că trecem sub tăcere ceea ce simțim, că ne dorim simfonii mute de dor și iubire, de teama de a nu fi rănite sau să rănim. Inima femeii este precum anotimpul primăvara în sufletul ei curg simfonii ce pot colora sufletele în culori pastelate, o lume de vise străvezii cu sentimente frumoase.
Din mugurii  florilor ce înfloresc în sufletul ei poți orna vise îndrăznețe, vise ce pot fi păstrate în căușul palmei, precum apa unui izvor când vara e toridă, zâmbetul ei este un buchet de vibrații în culori de violet, un vals în primăvară pe vechile dureri…
Sigur, aș mai putea adăuga mult mai multe, dar mă voi opri aici.

Orice femeie este înzestrată cu aceste calități, când are gânduri  frumoase și dăruiește fără a aștepta ceva în schimb, sufletul ei iubește cu adevărat, când alte scopuri nu-i pătează sufletul frumos colorat precum tablourile marilor maeștri ai timpului îndelungat.
Cuprinși de frumusețea florilor din sufletele lor, bărbații cred în drumuri deschise spre inima lor, uitând că acasă au o altă femeie, la fel de frumoasă afectiv, pe care o crede doar soție, mamă a copiilor, fără s-o aprecieze, indiferent de vârstă, la fel ca pe o alta, ce pare un mister și-i aprinde curiozitatea și dorința de a o cucerii, chiar de le va fi greu, chiar dacă finalul, pe care nu-l pot intui, le va aduce durere, iluzii pierdute și o mare suferință.
Și mă întreb: De ce o fac de atâtea ori?
De ce se joacă printre suflete când rezultatul e atât de usturător??

Sunt și femei la fel ca ei, dar ele, caută ca și ei, dorințe fără a uita rezultatul lor.
Și uite, așa, am ajuns la întrebarea: Ce dorim, mai mult, noi femeile?
Fiecare om este o poveste, nu o pot generaliza, deschidem drumuri, le închidem, ne cresc aripi, cădem uneori, apoi ne ridicăm, în ideea că sufletul și rațiunea, făcând front comun, va învinge în final și nu vom ajunge să ne jucăm cu suflete, la infinit. Nimeni nu are totul, dar poate înflori ceea ce are, iubind persoana de lângă el, așa cum ar face-o cu un alt mister, pe care cu siguranță, în lumea asta virtuală, nu-l va deslușii.
De ce ne-am încărca amintirile cu fel și fel de eșecuri, când ele sunt atâtea pe plan social? De ce-am învăța sufletele noastre să cânte doar eșecuri, tăceri și neliniști, când poate fredona vieții frumusețe doar persoanei pe care am ales-o s-o iubim, necontând timpul care trece, rostogolind la stări și vise ca într-un curcubeu pe timp de noapte, altor suflete necunoscute?
Noi femeile, ne dorim stabilitate, nu iubiri răzlețe, de-o ară, de-o zi sau de-o noapte, ne dorim iubite pentru ceea ce suntem, cu bune și cu rele, fără a simula ceva, fără a colora ceea ce nu este, ne dorim aripi și libertatea de a zbura, chiar dacă unora li se pare iubirea un sentiment ușor, femeia știe să-l prețuiască așa cum se cuvine, atunci când îl dăruiește, celui de lângă ea. Sigur, poezia este poemul ce ascunde în el, multe stări, dar nu presupune că ne putem agăța de el, crezând că versurile lui reprezintă iubirea ce o citesc, de cele mai multe ori bărbații ce cred că le este adresată, există și reciproca, când bărbații scriu și ei poezii.
Și te întrebi: Dacă nu ai fi rațional și ți-ai lăsa sufletul să te conducă, unde ai ajunge?
Răspunsul meu este: Să ne scuturăm, în fiecare dimineață, aripile de tot felul de ispite ce ne pot marca viața cu neliniști, speranțe și iluzii deșarte, învățând din greșeli, iertând pe cei ce cred în virtual, urmându-ne viața cu bune și cu rele, așa cum e normal!

Pentru că secundele, uneori goale, ale vieții, când amintirile ne împresoară, nu au nevoie de așa ceva!

Pe-o margine de gând, privind cum timpul trece, cerându-mi iertare celor ce se pot regăsi în aceste rânduri, vă mulțumesc, dacă le citiți!
Iar celor ce știu ce vor de la viață, le pot spune că sunt învingători!

5 gânduri despre „Misterul virtualului, universul tuturor posibilităților

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s