amintiri citite

Vara, plecând…

ZurliuBlog

Știi că mă fâstâcesc, habar n-am cum arată o despărțire politically correct, îmi dezbrac cuvintele de tricourile promoționale, arătau ca niște turiști japonezi plini de „i love london, paris…”

O să le-ngrop , cu o mână afară, deschisă, ca să fii convinsă că nu ți-au furat nimic. O să-mi fie dor de tine, mi-e teamă să neg, poligraful de sus m-ar pedepsi înjunghiindu-mă cu o altă iubire.

Știu că ți-am promis că o să petrecem sfârșitul lumii împreună. Și că o sa facem un partaj corect- tu o ură, eu o dezamăgire, tu un univers mecanic, d-ăla de-al lui Newton, eu un univers al luminii, de-al lui Einstein.

Ne vom hotarî la ultima cafea dacă suntem ființe predicat, cum spune Stagiritul, sau subiect, ca Platon.

Eu aș vrea să fim două numere complexe. Singurele concepte din întreaga matematică între care nu există relații de inferioritate. Pot fi doar egale. Să…

Vezi articol original 32 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s