amintiri citite

Dragostea e o spaimă

ZurliuBlog

La sfârșitul fiecărei zile aflăm că dragostea e doar o spaimă. Spaima de a nu putea intabula tot ceea ce locuiește în cuvânt.

Nu e chimie. Și nici alchimie. Chiar dacă e un material supus unui proces de progresivă perfecțiune. Paradis nici atât. Prea dulce. Grețos de dulce.

Hai să spunem că e ceva suspendat între experiența unui nonsens și pătrunderea violentă și neprevăzută a unui sens care se află dincolo de înțelegere. Nici măcar nu se trăiește. Și nu ne aparține. E nontemporală.

Uneori e victoria dezamăgirii asupra individului. Nu asupra speciei. Paradoxal, aceasta are toate instrumentele pentru a o înțelege.

Dragostea nu înseamnă aproape. Ci doar o metodă de a afla cât îți ești de străin. Un shortcut existențial pentru a-ți pipăi marginile aflate dincolo de tine.

E doar un Dumnezeu ce nu se poate elibera prin actul Facerii.

Mi-e dor de-o Cădere…

Vezi articol original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s