amintiri citite

… gânduri, într-o dimineață mohorâtă de vară

albastru de... mai departe

Dacă, prin absurd, m-aș întâlni nas în nas cu mine, oare cum m-aș percepe? M-aș îndrăgi sau, dimpotrivă, m-aș ocoli? Atât de puțin ne cunoaștem din afară! Atât de puțin reușim să înțelegem felul în care suntem văzuți de ceilalți! Chiar și propriul chip, dintre miile de chipuri pe care le vedem zilnic, ne este cel mai puțin cunoscut.

Nu reușesc să-mi închipui o conversație cu această dublură a mea. Nici măcar o întâlnire de câteva minute… Nu știu dacă privirea mea sau inflexiunile vocii mele, gesturile pe care le fac sau felul în care mă mișc, mi-ar fi pe plac… Nemaivorbind de judecățile mele de valoare, care, transferate asupra dublului meu, mi-ar fi poate nefavorabile…

CAM08157

De aceea, prietenii îmi sunt nespus de dragi. Fiindcă mă iubesc așa cum sunt sau, altfel spus, îndrăgesc o persoană atât de necunoscută sieși.

Vezi articol original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s