amintiri citite

Atâta zbucium

Atâta zbucium

Din zvârcolirea undelor de gând rebele,
ce se pierd bătute de furtună,
doream să-ți strig, să-ți cânt,
să-ți pot opri timpul ce curge prin clepsidră…

Aș vrea să inventez cuvinte
ce-ar cuceri spațiul dintre cer și pământ,
să râd, să visez, nemărginirea,
cu fruntea în sârg de stele,
când anotimpul suspină de iubire.

În gândul tău să mă strecor,
să fiu cu tine-n vise,
să zbor cu gândul la răscruce de vise
când viața-mi cure ca un șuvoi
acum când totu-i zbucium.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s