amintiri citite

Când, Fido…

Mihail stories

Fido îşi cere drepturile.

Adevărat, l-am neglijat!  

Sâmbătă. E o seară perfectă, vara s-a hotărât, în sfârșit. Îi pun zgarda şi începem a hălădui. După ce m-am lăsat târât prin toate boschetele îmi impun, ce-i drept, cu greutate, drepturile.

E o terasă curată, decentă şi la stradă. Sorb din bere, admir viaţa de seară ce începe să anime bulevardul :

 − Mrrr, zice Fido…Îl aprob. Pe stradă defilează o gașcă ce ar pune pe fugă şi-o legiune romană. 4/4, tatuaţi din cap până-n picioare, plini de lanţuri şi cu limbile împuşcate de cercei, în mişcări prăbuşite de rap-eri, inundă defileul trotuarului, gestigulând cabalistic. Ocupă câteva mese. Sunt noncomformişti, tupeişti şi, în ciuda aspectului, civilizaţi. Prind din zbor, stresul unuia din ei, referitor la bozoni şi găuri negre, nelinişte care mută discuţia în zone mai urbane:

− O ştii pe Gica? I-am tras-o, mă! 

−Papagal tu, că te măcăne

Vezi articol original 317 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s