amintiri citite

Ciulini

Literele sufletului meu

E încă vară în poiene și frunza n-a uitat că-i verde
Lumina, ceruri înfioară și toamna, nimeni n-o mai crede
Că va veni în prag de seară cochetă să-și ocupe tronul;
Ieri și-a amanetat bocancii, mănuși, căciula și paltonul.

Și-a prins sub brațe și în plete doar câteva furtuni și ploi
Vreo zece mere ionatane, melancolii și pere moi
Și în bagajele de mână a mai înghesuit câțiva
Ciulini ascunși pe după șură și nişte coți de mucava…

Avea bagaje multe toamna, căci auzise că va sta
Pe-o rezervație aleasă, de vreo cinci stele și ceva
Cu locatari – ciulini sălbatici, îmblânzitori de răzvrătiți
(Aflase, cu acupunctură, că vor fi bine răsplătiți)

Toți cei ce-și vor prăși poteca de iarba arsă și de pir.
-Ce de ciulini, și ce vigoare! rosti un galben trandafir!
-Suntem din ce în ce mai mulți și vița, noi ne-am primenit
Cu o mlădiță de…

Vezi articol original 26 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s