amintiri citite

Când picură lumină se face liniște

Andreea Alina

IMG_20170510_131601_915Ne încearcă nevoia de a cuvânta și cere dreptate, ușor ne-am lăsat liniștea deoparte… Spunem răspicat ce ne răscolește, iar în noi se nasc lăstari de amărăciune și ne tulbură viețuirea. Lovim în suflete de om, defăimăm, jignim, pierdem. Ne-am adâncit în lume uitând să ne luăm avânt către cer.

Cândva am vrut și eu dreptate, am vrut să strig tare. Gândul acesta m-a clătinat…

Nu aveam nevoie de asta, ci de vindecare. Vindecare în gânduri și trăire, în alegeri și rânduiala din inimă. Nu cred că cei ce-și cer dreptul au pace. Aici Dumnezeu m-a liniștit.

Mi-a arătat o altă priveliște. Să iert și să-mi ascult tăcerea, a fost de-ajuns…

Atunci am înțeles ce avea să-mi spună… când tac și-ascult, când ofer în loc să cer, când iert așa cum am fost iertată… Dacă Crucea ar sta înaintea privirii mele nu m-aș mai clătina din liniște.

„DESPĂRȚIȚI DE MINE…

Vezi articol original 50 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s