Când picură lumină se face liniște

Andreea Alina

IMG_20170510_131601_915Ne încearcă nevoia de a cuvânta și cere dreptate, ușor ne-am lăsat liniștea deoparte… Spunem răspicat ce ne răscolește, iar în noi se nasc lăstari de amărăciune și ne tulbură viețuirea. Lovim în suflete de om, defăimăm, jignim, pierdem. Ne-am adâncit în lume uitând să ne luăm avânt către cer.

Cândva am vrut și eu dreptate, am vrut să strig tare. Gândul acesta m-a clătinat…

Nu aveam nevoie de asta, ci de vindecare. Vindecare în gânduri și trăire, în alegeri și rânduiala din inimă. Nu cred că cei ce-și cer dreptul au pace. Aici Dumnezeu m-a liniștit.

Mi-a arătat o altă priveliște. Să iert și să-mi ascult tăcerea, a fost de-ajuns…

Atunci am înțeles ce avea să-mi spună… când tac și-ascult, când ofer în loc să cer, când iert așa cum am fost iertată… Dacă Crucea ar sta înaintea privirii mele nu m-aș mai clătina din liniște.

„DESPĂRȚIȚI DE MINE…

Vezi articol original 50 de cuvinte mai mult

Mi s-a prins o dorință de inimă

Andreea Alina

295756_1826223594665_1602849868_n2

Acești ani,  departe de casă, mi-au predat multe lecții despre sufletul meu, mi-au aranjat principii mai deslușite… convingeri trăite ce sunt mai aproape de inima Tatălui. Principii ce le aveam încondeiate… dar nu și în profunzimea trăirii mele. Eram cu inima împărțită.

Am văzut mâna Domnului întinsă spre noi în multe feluri, iar toate acestea au schimbat ceva în mine… ceva ce nu va pieri. Oricât de mult m-am străduit prin puterile mele m-a risipit furtuna pe drumul pribegiei… și-am înțeles, principiile sfinte le învățăm doar alături de El și prin El, prin măreața Lui putere, atunci când le trăim… în taină.
Am găsit pe cale mai mult decât visam și-am primit odihnă în brațele Domnului…

Nebiruit e omul ce luptă cu credință!

302948_1826912851896_810933484_n2

Tânjesc să fiu și să fim mai buni, să avem inimile Sus…. este singurul lucru ce nu piere.

N-am să uit niciuna din binefacerile Lui. De-aceea scriu…

Vezi articol original 93 de cuvinte mai mult

Despre oameni colorati.

Ratacit printre litere

18600682_10212813881040642_146237123_n
Candva, cineva m-a intrebat de ce spun despre o persoana care-mi este extrem de draga ca este “tacanita”.
Ai fost vreodata indragostit de o persoana “tacanita” ?
Nimic nu este mai frumos decat o persoana cu fluturasi pe suflet.
Imi plac oamenii tacaniti.
Ii prefer celor normali.
Imi plac atat de tare oamenii carora nu le pasa de ce spun ceilalti. Eu cred ca libertatea este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a dat omului. Libertatea de a fi tu insati.
Am o colega ce se vopsea in toate culorile curcubeului in cap. Habar am ce fel de om era, dar ideea ca avea curajul sa-si vopseasca parul vernil si turcuaz si sa se poarte asa cum simte ea, mi se parea incantator pentru un copil.
Pentru mine ea era o tacanita.
Am intalnit, pe de alta parte si un om care la 20 de ani era surprins ca…

Vezi articol original 471 de cuvinte mai mult

Copilarie

Ratacit printre litere

igra_1

Cred ca aveam patru, poate cinci ani cand, descult, prin praful inecacios al unui drum de tara, paseam lipa-lipa cu un cârd de gaste  pentru a le duce la marginea satului.
Eram in vacanta la bunici si mergeam aproape un kilometru in fiecare dimineata cu un bat in mana alergand din sant in sant dupa micutele oratanii.
Erau doar niste gaste, dar increderea pe care mi-o acordau bunicii era coplesitoare.
Imi amintesc cum urcam un deal, destul de abrupt. Acolo ne intalneam cu alti copii cu propriul card de gaste.
Cel mai tare ma temeam cand in drumul meu intalneam niste animale negre, bivolite, cu niste coarne ciudate si care atunci mi se pareau atat de inspaimantatoare.

In dupa amiezele mai racoroase, bunicul venea cu o carte groasa, neagra si ne invata literele alfabetului. Biblia a fost prima carte pe care am citit-o.
Cu mult timp inainte de a merge…

Vezi articol original 686 de cuvinte mai mult

Izolare!

Sursă: Izolare!

Izolare!

        Afară e frig și plouă, vreme bacoviană. Stai în pat cu o carte în mână și bei dintr-o ceașcă de ceai fierbinte. Încerci să citești o carte, însă gândurile îți zboară în altă parte. Ești doar tu și gândurile tale.

        Îți vorbești în gând iar gândul îți răspunde, te aprobă, uneori te și critică. Nebunie? Nu, trăim într-o lume nebună, fiecare om are micile lui nebunii. Izolat de lume și de tot, încerci să meditezi la viața ta. Fiecare om de pe pământul ăsta are momente când se izolează de oameni, vrea să fie doar el și gândurile sale, să mediteze la viața lui. Timpul trece, afară plouă tot mai tare. Încerci să te concentrezi și să citesti cartea dar parcă nu poți, gândurile nu te lasă. Cu toate astea nu poți lăsa cartea din mână, parcă ai fi hipnotizat. Auzi niște zgomote prin casă, tresari un pic dar rămâi în starea ta letargică, gândurile nu-ți dau pace, te apăsa tot mai tare.

        Te uiți brusc pe geam, vezi că ploaia s-a oprit. A ieșit soarele chiar și un mic curcubeu. Ieși repede afară, îți iei repede aparatul foto pentru a surprinde momentul. Ești un om cu pasiuni mici și neînsemnate, îți place natura și ce-ți oferă ea, îți place fotografia și să surprinzi momente speciale. Ți-ai lăsat gândurile în cameră, izolarea deoparte, ai ieșit în lume, în căutarea omului ce ai fost, a fericirii, a oamenilor care te înțeleg și-ți acceptă defectele, ciudățeniile și micile nebunii.

Pe bune

racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Aflată într-o misiune în România, experta Comisiei Europene trece cu mașina printr-un sat din apropierea Sibiului. Vede o turmă mare de oi.
– Oprește, te rog, mașina – îi spune ea șoferului.
Mașina se oprește și experta se apropie de cioban.
– Auzi baciule, dacă-ți spun câte oi ai în turmă, îmi dai o oaie?
– Îți dau! – răspunde ciobanul.
Experta se duce la mașină, ia un GPS și numără oile.
– Ai 567 de oi în turmă – îi spuse ea ciobanului.
– Corect, du-te să-ți iei oaia.
Experta Comisiei Europene alege un animal, îl pune în portbagaj și dă să plece.
– Ia stai – îi zice ciobanul. Dacă eu îți spun unde lucrezi, îmi dai 1.000 de euro?
– Îți dau – spuse experta.
– Lucrezi la Comisia Europeană.
Uimită, experta îl întreabă:
– Cum ți-ai dat seama?
– În primul rând, nu…

Vezi articol original 524 de cuvinte mai mult