amintiri citite

Greierul. Eventual, și furnica

Florin Lăzărescu

În ultima vreme, noaptea mă trezesc cu câte un greier în casă, care intră ziua prin ușa lăsată deschisă. Îl descopăr când, vorba vine, cântă. Acum trebuie să beau un whisky, să fumez o țigară, să-mi fac un plan, ca să am curaj să-l prind. În schimb îmi amintesc o dup-amiază fabuloasă de tihnă în copilărie, când tot ce-am făcut ore întregi a fost să vânez un greier de pe malul șanțului opus casei mele.
 
L-am văzut cum o taie în pământ, am trecut drumul, am deschis poarta, am luat o cană cu apă, m-am întors și-am turnat-o în gaură. Tot căram apă cu cana din curte – o secundă nu m-a dus capul să vin cu găleata –, turnam și așteptam greierul să iasă. Ca să-l prind în palmă și să-i spun chestia aia cu „Cri-cri-cri! / Toamnă gri / Nu credeam c-o să mai vii”. Deși era…

Vezi articol original 216 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s