amintiri citite

Casa cu chilii (58)

albastru de... mai departe

Bunica – portret în pix, coală A4

bunica

Maică o numeau toți copiii ei, dar noi, nepoții îi spuneam simplu ma’mare…

Mama tatălui meu și stăpâna absolută a casei. Privirii ei nu te puteai împotrivi! Era ca o poruncă! Dar era cu atât mai iubită, atunci când fața i se lumina într-un zâmbet șugubăț, care lăsa să se înțeleagă, dacă mai era nevoie, că duritatea ei era doar o mască…

… dar pe ma’mare o vedeam doar în vacanțe. De aceea, bunica, adică, mama mamei, cea despre care vreu să vă scriu, e cea care m-a crescut. Azi ar fi împlinit 116 ani…

Îi împlinește, în amintirea mea.  Despre ea nu pot să vă spun decât că zâmbea încontinuu. Cu ochii…

Vezi articol original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s