amintiri citite

Mi-e sufletul…

Suflet de femeie

Mi-e sufetul un cuib de rândunele
în primăvara ce schimbă amintirile,
subtile și fugare,
în vise ce pot deveni reale.

Mi-e sufetul o mână albă
plină cu inele precum o salbă
ce are firul vieți-n toamnă
iubind parfum de roze-n vară.

Mi-e sufletul un prinzător de vise
ce râde la fiecare atingere
când adierea vântului aprinde felinare
în nopțile verii care vine.

Mi-e sufetul un lan de maci
rătăcitori prin vise, destoinici
lasă-n rouă dimineții
versuri și poeme din nopțile târzii.

Mi-e sufletul un corăbier,
când pescărușii îl sărută-n raza lunii
și-ascunde-un vis stingher
printre valurile ce se sparg și dau fiori.

Dă-mi nemurirea lunii în iubire,
împletește-mă într-o galaxie
pe cerul lunii care trece
și du-mă pe-un țărm uitat de lume
să ne iubim în nopți de catifea, nebune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s